A fost odată un ied alintat,
Ce stătea toată ziua întins în pat.
Nu mișca un deget, nu făcea nimic,
Căci a fost tratat ca un prinț de mic.
În jurul lui mereu se învârteau,
Trei capre mândre ce-l cocoloșeau!
Dar prea mult răsfăț, să știi, nu e bun,
Te face mai leneș, așa că-ți propun:
Fă singur de toate, fii ied curajos,
Că lucrul din mâna ta e cel mai frumos!
Când soarele sus pe cer apărea,
Iedul nostru nici să se spele nu voia.
Venea repede mama cu un prosop,
Buna-i turna apa caldă pe loc,
Iar tușa îl pieptăna încetișor,
Să nu-i deranjeze niciun fir de păr!
Dar prea mult răsfăț, să știi, nu e bun,
Te face mai leneș, așa că-ți propun:
Fă singur de toate, fii ied curajos,
Că lucrul din mâna ta e cel mai frumos!
Acum caprele au plecat după bucate,
Iar iedul a rămas singur, din păcate.
A vrut să mănânce, dar cana a trântit,
A dat să se-mbrace, dar s-a încurcat cumplit!
Nu știa să facă un lucru cât de mic,
A dat-o în bară, el nu știa nimic!
Dar prea mult răsfăț, să știi, nu e bun,
Te face mai leneș, așa că-ți propun:
Fă singur de toate, fii ied curajos,
Că lucrul din mâna ta e cel mai frumos!
Așa a-nvățat o lecție cam amară:
Când alții fac totul... tu o dai în bară!
Să nu știi să faci nimic nu-i de glumit,
Iedul cel leneș a fost păcălit.
Acum a-nțeles, și la treabă s-a pus,
A lăsat lenea departe, s-a dus!
Dar prea mult răsfăț, să știi, nu e bun,
Te face mai leneș, așa că-ți propun:
Fă singur de toate, fii ied curajos,
Că lucrul din mâna ta e cel mai frumos!
Toate melodiile
