Găinușa sta la soare
Lângă oul cel mai mare.
Dar oul e năzdrăvan,
A fugit de pe tăpșan.
S-a pornit de-a rostogol,
Lăsând cuibul gol gol gol.
Și la vale a plecat,
Oul alb și lăudat.
Oul fuge, se grăbește,
Nimeni nu îl mai oprește!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
Oul fuge prin grădină,
Vai, sărmana de găină!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
A trecut pe sub un gard,
În grădină a intrat.
Sare peste-o piatră mică,
Găinușei îi e frică.
Printre tufe de lalele,
Printre vreascuri și surcele,
Oul nu vrea să mai stea,
Că e iute ca o stea.
Oul fuge, se grăbește,
Nimeni nu îl mai oprește!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
Oul fuge prin grădină,
Vai, sărmana de găină!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
Hai și tu, întinde mâna,
Să-l găsim prin iarba deasă.
Să-l luăm din calea rea,
Să îl ducem iute-acasă.
Peste șanț și prin noroi,
Oul fuge și de noi.
Dar noi suntem mai voinici,
Și îl prindem chiar aici!
Încă un pas, încă un pic,
Pân la oul cel pitic.
L-am ajuns și-nconjurat,
Oul nu a mai scăpat!
Gata, drumul s-a sfârșit,
Oul este fericit.
Oul fuge, se grăbește,
Nimeni nu îl mai oprește!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
Oul fuge prin grădină,
Vai, sărmana de găină!
Uite-l cum se duce-acu’,
Cotcodac, oprește-l tu!
Găinușa-i mulțumită,
Că are oul în cuib,
E tare fericită!