Fata moșului, frumoasă,
Harnică și inimoasă,
A plecat de dimineață,
Prin pădure, prin verdeață.
Că baba o tot certa,
Și nicicum n-o mai lăsa.
Pe cărare s-a oprit,
Cățelușa a-ngrijit.
Părul l-a curățat bine,
De omizi și de albine.
Și fântâna a spălat,
Apă rece ne-a lăsat.
Harnică ești, fata mea,
Toți prietenii îți vor da:
Pere dulci și apă rece,
Nimeni ca tine nu este!
Fata bună, inimoasă,
Se întoarce-acum acasă!
La cuptor ea s-a oprit,
Și frumos l-a lipit.
La Sfânta Duminică,
A muncit fără de frică.
Dintre lăzi ea a ales,
Cea mai mică, înțeles!
Dar și fata babei pleacă,
Leneșă și fără treabă.
Nu ajută pe nimeni,
Vrea doar cutia cu galbeni!
Lada mare ea a luat,
Doar balauri a aflat!
Fata bună a câștigat,
Lada mică s-a deschis îndat':
Aur, pietre și mărgele,
Pentru mâini ce-s hărnicele!
Toate melodiile
